"Doctorul grădinii" este rezultatul a săptămâni de bucurie, dar şi frustrări resimţite în grădina mea. Cele mai multe dintre nemulţumirile mele au provenit din lipsa unor cunoştinţe teoretice şi practice serioase despre cum să seamăn, să întreţin şi să tratez plantele, arbuştii şi arborii din grădina mea. Am decis ca toate informaţiile pe care reuşesc să le adun de pe aiurea să le postez în acest blog. Aşa că poate fi luat ca un caiet de conspecte sau ca un divertisment. Ceea ce nu înseamnă că nu este util.
ATENŢIE: autorul blogului nu-şi asumă răspunderea pentru eventuale daune provocate în urma aplicării reţetelor preluate din blog. Despre reţetele verificate de autor vor fi efectuate menţiuni în postarea respectivă.

miercuri, 10 octombrie 2012

O buruiană folositoare

http://www.pfaf.org/user/plant.aspx?LatinName=Elytrigia+repens
Anul acesta au crescut buruienile în grădina de zarzavat ca niciodată. Ba mai mult, parcă să-mi facă în ciudă, o sumedenie de buruieni noi cu rădăcini groase şi lungi au apărut de te miri unde. Încercând să-mi ofer o explicaţie despre originea lor, m-am gândit la gunoiul de grajd cu care am îngrăşat grădina. Poate că nu a fermentat suficient şi atunci în procesul fermentării nu s-a degajat temperatura necesară ca să omoare seminţele de buruieni. Printre buruieni, după o îndelungată consultare a literaturii de specialitate şi a altor resurse am descoperit şi pirul târîtor.



Pirul târîtor sau medicinal (Agropyron repens; Elymus repens): este o plantă graminee perenă cu rizomi. Are forma unui pai subţire. Înfloreşte în perioada iunie-septembrie, îşi împrăştie seminţele prin august-septembrie, iar inflorescenţa seamănă cu un spic. Poate ajunge la o,4-1,4 metri înălţime. Creşte pe soluri fertile, îngrăşate organic, mai ales în grădini. Este greu de combătut. Rizomii şi rădăcinile au proprietăţi medicinal, fiind folosiţi în în inflamaţiile tubului digestive, infecţii respiratorii, reumatism, afecţiunile căilor urinare. Este remineralizant şi hipertensiv. În limba engleză se numeşte mai uzual “couch grass”.

Este o buruiană comestibilă: frunzele, rizomii şi rădăcinile, seminţele pot fi consumate. Astfel, rădăcinile pot fi coapte, pe urmă pisate ca o pulbere şi amestecate în aluatul pentru pâine. Ele sunt dulci şi conţin enzime şi substanţe de tipul amidonului. Dacă sunt fierte timp îndelungat până când coaja se exfoliază, atunci soluţia obţinută devine un sirop dulce, uneori acest sirop este fermentat şi produce un sortiment de bere. Rădăcinile coapte şi pisate sunt un înlocuitor pentru cafea. Frunzele şi tulpinile (mlădiţele) tinere cu o aromă uşor dulceagă pot fi folosite ca salată de primăvară. Sucul din mlădiţe de pir târîtor este  utilizat ca întăritor de primăvară. Seminţele pot fi măcinate obţinându-se făină.

Întrebuinţările medicinale sunt variate, dar se adresează în primul rând rinichilor, ficatului şi tractului urinar. Rădăcinile sunt culese primăvara şi uscate pentru întrebuinţare ulterioară. Ceaiul din rădăcini de pir târîtor poate fi utilizat pentru incontinenţă urinară, cistite, uretrite. Ajută şi la eliminarea limbricilor. Extern poate fi aplicat pentru spălarea membrelor umflate. Frunzele proaspete sunt consumate de câini şi pisici ca medicament veterinar.

Este uşor sedative renal, dizolvă calculi biliari, emolient şi antimicrobian. Se mai foloseşte la tratarea adenomului de prostată, insuficienţă pancreatică, pietre şi nisip la rinichi, răceală şi chiar TBC. Încă din Evul mediu era folosit pentru tratarea bolilor de vezică şi a urinării dureroase.


Reţete. 2 linguriţe de rădăcini de pir tocat se fierb 10 minute cu o cană de apă. Se bea de trei ori pe zi.
 



http://apps.rhs.org.uk/advicesearch/profile.aspx?pid=283
Pirul târîtor poate fi întrebuinţat pentru stabilizarea solului care alunecă pe care îl fixează cu rădăcinile sale lungi. Mai poate fi utilizat după infuzarea sa ca lichid fertilizant pentru plantele ornamentale de casă. În Evul mediu rădăcinile uscate se foloseau ca beţişoare aromate de aprins, atunci cans alte răşini frumos mirositoare erau greu de procurat.   

  


Cum poate fi combătut acest gen de pir ?

Aşa cum s-a mai spus, acest gen de pir este foarte greu de eliminat. Se poate încerca o îndepărtare mecanică, cel mai bine primăvara când se reface după deranjamentele cu săparea din toamnă. Pentru îndepărtare se sapă împrejurul plantei şi se smulge cât mai mult posibil cu rizomi, deoarece la fel ca hreanul acest pir se reface din orice bucată rămasă de rizom. Dar, trebuie procedat cu mare atenţie, deoarece rizomii săi se încâlcesc cu rădăcinile plantelor folositoare. Se mai poate aşterne un strat gros de mulci (talaş) care să nu permit ajungerea luminii la plantele tinere. Produse chimice sunt de asemenea folosite.


Dintre acestea cele mai eficiente sunt produsele pe bază de glifosat. Dar, trebuie procedat cu atenţie deoarece glifosatul este un produs neselectiv. Un tratament de primăvară se face când buruiana a atins minim 10-15 cm şi are 4-5 frunzuliţe. Este cel mai eficient tratament. Toamna tratamentul se face din octombrie până la jumătatea lui noiembrie, dar nu în condiţii de uscăciune. Buruiana se usucă în cca 3 săptămâni, dar evoluţia acestei buruieni invasive trebuie urmărită şi controlată permanent deoarece regenerarea este posibilă.

Gândindu-mă, însă, la aplicaţiile medicinale, cred că mai bine o distrugem (recoltăm) manual. Nicholas Culpepper (1616-1654), renumit botanist englez  spunea că cca 20 de ari de pir târîtor valorează mai mult decât 2 hectare de morcov. Este, desigur, adevărat dacă în zilele noastre se vând produse medicamentoase alternative (ayurveda) pe bază de rizomi de pin şi un flacon cu tablete costă cca 30 $, cca 100 lei noi. Uitaţi-vă numai la adresa http://www.ebay.com/itm/COUCHGRASS-RHIZOME-Agropyron-repens-3-5-/370301346976. Ba mai mult, cred că de aici ar putea porni o afacere profitabilă, transformând un dezavantaj într-un punct tare. 

Referinţe:

(http://www.pfaf.org/user/plant.aspx?LatinName=Elytrigia+repens -pentru utilizări medicale şi reţete)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu